La 16 ani, Taeil s-a angajat ca asistent într-un atelier de cusut din piața Pyeonghwa.
Este un băiat cu suflet mare care își golește buzunarele să cumpere prăjituri de la colț de stradă pentru colegii de muncă, știind că după va trebui să meargă acasă prin roua dimineții pentru că nu i-a mai rămas niciun ban pentru biletul de autobuz. Mama sa devotată face nopți albe, așteptându-l pe fiul ei să vină. După ce tatăl său moare, Taeil este singurul care aduce bani în familie. La 19 ani, în final devine croitor, dar nu uită de tinerele muncitoare și de colegii lui. Află de existența Legii standardelor de muncă și se luptă să schimbe condițiile de muncă din Piața Pyeonghwa. Cu toate acestea, este concediat fără milă, în ciuda eforturilor sale. Taeil se hotărăște să devină scânteia speranței care să străpungă zidurile realității nedrepte.