Cea mai mare frică a unui copil nu este monstrul de sub pat. Pentru un copil crescut de o mamă singură, strivită de lipsuri, monstrul este real: este frigul din casă, este frigiderul gol și teroarea că mâine ar putea fi luat și dus într-un loc străin, pentru că mama lui nu mai are cu ce să-l țină în viață.

Sărăcia extremă este un curent violent. Când o mamă singură nu mai are pe nimeni și nici o sursă de venit, copilul ei este primul care riscă să fie tras la fund. Fără sprijin, sistemul intervine rece și implacabil: separarea. Abandonul nu este mereu o alegere a mamelor, ci adesea o condamnare a neputinței. Copilul devine o victimă colaterală, aruncat în valurile unui sistem instituțional, pierzând singurul om care îl iubește.

Acest copil nu are nevoie de jucării scumpe de 1 Iunie. Are nevoie de o ancoră. Fondurile strânse din Cursa Rățuștelor sunt barajul pe care îl construim între el și abandon. Plătim chirii restante, punem mâncare caldă pe masă și îi oferim mamei lui sprijinul necesar ca să nu-i dea drumul din brațe. Oprim tragedia înainte să se întâmple.